Hardware

Non removable disk – Exista erori pe HDD?

Seagate ofera gratuit pe site un utilitar de diagnosticare. Acesta examineaza toate mediile de stocare OATHS, SATA si SCSI fabricate de Seagate. Testele lucreaza sub Windows 95/98/ME, 2000 si XP iar soft-urile pot fi gasite la adresa www.seagate.com/support/seatools. Operatiunea de cautare a erorilor se realizeaza facil , programul oferind o interfata usor de folosit. Datele din sistemul vostru nu vor fi deloc afectate, utilitarul executand teste de scriere temporara in blocurile libere de pe hard disc. Daca in final vedeti mesajul ”self check routine without errors terminated” atunci nu aveti de ce sa va faceti griji pentru ca mediul vostru de stocare nu contine erori.

Hard disc plin. Ce-i de facut?

Catastrofa! Calculatorul dumneavoastra refuza sa inregistreze ultimele fotografii facute in vacanta: hard discul e plin. Nici un octet liber in ciuda incercarilor zadarnice de economisire a spatiului. Atunci ce de facut? Mai multe solutii va stau la dispozitie: sa cumparati alt PC (glumesc!) sau sa salvati datele pe un suport extern cum ar fi un DVD, un stick sau pe un alt hard disc extern. Aceasta ultima alegere aduce cel mai bun confort si mult spatiu. Un hard disc extern poate fi o investitie care va “degatui” durabil PC-ul vostru.

Conectare USB 2.0 sau Firewire?
Hard discurile externe beneficiaza de multiple tipuri de conectari: USB sau Firewire. Conectorul USB este foarte raspandit, PC-ul sau Mac-ul avand unul sau mai multe. Diferenta dintre cele doua este doar o chestiune de viteza de citire si scriere a fisierelor. USB este mult mai lent decat Firewire, dar in acelasi timp suficient pentru o utilizare obisnuita. Ca idee, un hard disc extern conectat prin intermediul conexiunii USB, “digera” un film DivX de 700 MB in 36 de secunde si un album MP3 in 5 secunde. Cu o conexiune FireWire acestea se fac mult mai rapid dar si pretul hard discurilor externe de acest tip este mai ridicat.

Conectarea unui hard disc extern nu constituie practic nici o problema. Un simplu cablu USB 2.0 sau FireWire este suficient pentru a-l conecta la computer, exceptand cazurile in care aparatul nu trebuie conectat si la o sursa de curent.

Datele voastre sunt “pretioase”!
Salvati-va datele cat mai des posibil! Fotografiile, muzica sau mail-urile sunt importante si pentru a evita pierderea lor trebuie sa le puneti “la adapost” pe un hard disc extern. Toti marii producatori le-au dotat pe acestea cu posibilitatea unei salvari automate zilnice pentru ca, in acelasi timp, trebuie sa va protejati datele de toate atacurile voluntare sau nu. Pentru a evita aceste neplaceri, anumite modele au integrate un blocaj al fisierelor care securizeaza continutul hard discului cu ajutorul unei parole.

Nu aruncati nimic: arhivati!
Daca v-ati achizitionat un hard disc extern, ati luat o decizie buna pentru ameliorarea vietii voastre si in acelasi timp a computerului. Puteti deopotriva sa arhivati totul, indiferent de tipul fisierelor: video, audio, foto, jocuri etc. fara a va face probleme intr-un eventual picaj al calculatorului. Acest demers care consta in salvarea fisierelor de orice fel este de bun augur si veti vedea cat de usor le veti regasi. Acordati putin timp regruparii fisierelor voastre dupa teme precise: Imagini, Muzica, Video, Site-uri Web, Mail-uri etc, creati dosare cu nume explicite (de ex. Imagini/Vara 2006/Brasov) si totul e sub propriul vostru control.

Protejare
Trebuie sa aveti grija de hard discul extern ca si de orice alt aparat fragil. Este de preferat sa nu-l lasati sa suporte caderi sau sa-l faceti uitat undeva in spatele calculatorului, ci sa-i gasiti un loc cat mai stabil avand grija la cablurile de legatura. Evitati un loc prea cald sau dimpotriva, prea ventilat, pentru a facilita functionarea acestuia la temperaturi cat mai adecvate. In functie de producatori, plasarea poate fi orizontala sau verticala, unele modele beneficiind chiar si de suport.

Din cand in cand este indicat sa-l defragmentati cu ajutorul utilitarelor specifice fiecarui sistem de operare. O operatiune simpla care consta in regruparea fisierelor imprastiate peste tot pe hard disc si care ii incetineste functionarea considerabil. Un utilitar la indemana poate fi PerfectDisk, de exemplu (disponibil pe www.raxco.com).

Calatorie lejera
Mici, lejere si aratoase! Acestea sunt minidiscurile externe, o noua categorie care se impune in fata stick-urilor USB. Capacitatea acestora variaza intre 5 si 100 GB, numerosi producatori propunand dimensiuni destul de mici (de marimea unei carti de credit) si greutati pana la 60 g.

Mult mai solide in ceea ce priveste stocarea decat stick-urile USB si mai putin costisitoare, acestea ofera multiple posibilitati. Filme, muzica sau albume foto pot calatori de la un punct la altul destul de simplu. Un cablu USB si, odata ajunse la prietenii vostri, fisierele voastre vor fi accesate de acestia pe propriul calculator.

Partajarea
Daca detineti mai multe PC-uri acasa veti fi repede tentati sa partajati anumite date in asa fel incat sa poata fi accesibile intregii familii. E placut sa poti vedea un film sau sa te uiti la poze plecand de la un singur PC sau Mac aflat in orice alt loc decat pe birou.

Hard discul extern va va permite partajarea datelor intr-o retea locala, acesta putand fi utilizat ca server de retea. Mai multi utilizatori pot accesa simultan datele datorita unei retele Ethernet sau Wi-Fi.

Uneltele gratis te ajuta sa-ti pastrezi hardware-ul functionabil

Intotdeauna este mai usor sa-ti mentii PC-ul intr-o stare buna decat sa restaurezi sistemul dupa ce a “picat”.

Din fericire exista mai multe utilitare de diagnostic gratis destinate PC-urilor cu Windows, care te ajuta sa-ti mentii computerul intr-o stare buna.

Iata cateva unelte recomandate in acest sens:

“Tine inventarul”: Inainte de a determina daca componentele hardware functioneaza bine, trebuie sa stiti mai multe despre ele. Aplicatia gratuita Belarc Advisor va ofera o imagine a sistemului hardware, fara a mai fi nevoie sa deschideti carcasa.

Utilitarele Device Manager si System Information din Windows listeaza o multime de detalii pe care vi le ofera si Belarc Advisor, insa nu vi le “ofera pe farfurie”. Pentru a lansa Device Manager in Windows XP sau in Windows 2000, trebuie sa dati click dreapta pe My Computer si sa selectati Properties,Device Manager. Daca vreti sa lansati System Information in toate versiunile de Windows, dati click pe Start,Run si apoi scrieti msinfo32. In Windows 2000 s-ar putea sa trebuiasca sa calea Program Files\Common Files\Microsoft Shared\MSInfo.

Spuneti “Aaaa”: Utilitarele indicate pentru inspectarea PC-ului sunt #1-TuffTest-Pro si #1-TuffTest-Lite, ambele dezvoltate de #1-TuffTest-Lite.

Ambele versiuni booteaza de pe o discheta sau de pe un CD, deci opereaza independent de sistemul de operare, constituind o caracteristica importanta a unui bun soft de diagnosticare, deoarece Windows si alte sisteme de operare pot masca unele probleme si pot de asemenea sa restrictioneze accesul softului la anumite parti din RAM.

Aplicatia gratuita #1-TuffTest-Lite executa o verificare hardware generala, dar scaneaza doar 8 MB din RAM si 540 MB din spatiul hard-discului. Daca doriti intreaga scanare a sistemului va trebui sa folositi versiunea de 10 USD.

Un test de “anduranta” este folositor daca vreti sa verficati hardware-ul de slabiciuni. Producatorii folosesc unelte burn-in precum Passmark’s BurnInTest si Jouni Vuorio’s CPU Stability Test pentru a testa sisitemele hardware.

Testati-va memoria

Conform spuselor analistului Thomas Thor de la Crucial Technology, compania recomanda testarea RAM-ului cu doua programe de diagnostic: Memory Diagnostic de la Microsoft Windows si Memtest86+, succesorul lui Memtest86. Acestea se pot downloada impreuna cu instructiunile de utilizare de pe site-ul www.memtest.org.

Ambele programe ruleaza de pe discheta sau de pe CD.

“Verifica-ti tevile”

Daca primiti si trimiteti prezentari, video, sau alte fisiere mari, verifcati ratele de download si upload. BroadbandReports.com furnizeaza un test de viteza online.

“Luati temperatura” computerului

Monitorizand temperatura interna a sistemului, puteti evita “prajirea” placii de baza si a CPU-ului.

Desi nu mai este de actualitate, aplicatia Motherboard Monitor ramane una dintre cele mai bune unelte pentru monitorizarea temperaturii sistemului.

De asemenea se mai recomanda SpeedFan de la Alfredo Milani Comparetti, care supravegheaza datele referitoare la temperatura si functionarea ventilatoarelor, si de asemenea verifica statisticile S.M.A.R.T. (Self-Monitoring, Analysis, and Reporting Technology) ale hard-drive-ului, care poate oferi din timp informatii ce vizeaza “caderi” ale hard-ului.

“Lustruiti-va” imaginea

Daca sunteti pretentiosi in ceea ce priveste display-ul PC-ului, puteti opta pentru PowerStrip. Programul permite mai multe de 500 de tipuri de ajustari, de la setari gamma pana la viteza tactului.

Aplicatia lucreaza cu o gama larga de placi grafice, inclusiv modele de la ATI, Intel, MaTROX si nVidia. Cu ajutorul hot-keys-urilor puteti sa schimbati rapid setarile. Puteti incerca gratis PowerStrip si il puteti pastra in schimbul sumei de 30 USD.

PROBLEME de conectare la retea?

De la inceputurile retelelor si pana in prezent, TCP/IP a fost si a ramas cel mai utilizat protocol de retea, un protocol “universal” pe care toti utilizatorii de computere il folosesc si datorita caruia putem utiliza fara probleme Internetul. Dar de ce a devenit TCP/IP un protocol utilizat pretutindeni? Pentru ca este un protocol solid, sigur si matur. In cele mai multe cazuri, cand se reclama o problema de TCP/IP, acea problema este in realitate o problema de configurare a unuia sau a mai multor host-uri din retea. Acest articol isi propune sa impartaseasca problemele, cel mai des intalnite, ale configurarii protocolului TCP/IP.

Verificarea configurarii
Primul pas in verificarea configurarii unui computer conectat la retea este acela de a determina ce configurare a protocolului TCP/IP este neceasara. Cea mai usoara cale de a efectua acesta verificare este aceea de a deschide fereastra “Comand Prompt” si sa tastati comanda “ipconfig/all”. Astfel veti obtine toate informatiile despre configurarea protocolului de retea. Este foarte important ca la acele computere care au mai multe interfete de retea sau la cele pentru care Windows-ul are activat Firewire-ul pe adaptorul de retea, sa fim siguri ca informatiile obtinute se refera la interfata activa. Cu alte cuvinte, trebuie sa fiti foarte atenti ca ceea ce va este afisat in fereastra “Command Prompt” se refera la acea interfata care este conectata la retea. Daca informatiile despre configuratie nu contin nici un detaliu, inseamna ca interfetei de retea nu i s-a asignat nici o adresa IP. Adresa IP poate fi asignata manual sau automat de catre un server DHCP. In cazul in care compania la care lucrati utilizeaza un server DHCP, pentru a verifica daca PC-ul tau este “pregatit” sa primeasca o adresa IP poti utiliza urmatoarele comenzi in linie de comanda:

ipconfig /release
ipconfig /renew
ipconfig /all

Daca in continuare computerul tau nu a obtinut o adresa IP, atunci inseamna ca exista cateva cauze care pot conduce la aceasta problema. De exemplu, exista posibilitatea ca serverul DHCP sa fi atribuit intreaga clasa de adrese IP si astfel nu exista nici o adresa disponibila pentru computerul tau. Pentru a verifica aceasta situatie poti vizualiza log-urile de pe server. O alta posibila cauza poate fi cablul de retea – care poate fi intrerupt – sau mufa UTP sa fie sertizata eronat. Aceasta problema o puteti depista prin atasarea cablului de retea unui computer care este deja conectat si functioneaza sau prin verificarea indicatorului de “link” al adaptorului de retea din computerul dumneavoastra. O alta problema este aceea ca placa de retea sa nu fie instalata corespunzator in Windows. In majoritatea cazurilor, Windows XP detecteaza automat adaptoarele de retea si incarca automat driverul corespunzator acesteia. In orice caz este bine sa verificati daca totusi driverul instalat automat de Windows este cel corespunzator. De preferat este sa instalati driverul oferit de producator in pachetul standard al adaptorului sau, in cazul in care acesta lipseste, il puteti cauta pe site-ul producatorului. Daca nu sunteti acea persoana care a achizitionat adaptorul de retea si nu stiti exact ce model este, nu va ramane de facut decat sa desfaceti carcasa si sa verificati cu exactitate compania producatoare si modelul adaptorului. In cazul in care driverul este instalat corect si totusi problema persista puteti verifica pe site-ul producatorului daca exista o versiune mai noua a driverului, descarcati-o si instalati-o. In cele mai multe cazuri noile versiuni de drivere remediaza problemele existente in versiunea precedenta. Daca dupa toate
aceste incercari problema de conectare persista, incercati inlocuirea adaptorului de retea cu un altul.

Avertizarea “Communication failure”
Daca NIC-ul are asociata o adresa IP, dar computerul nu poate comunica in retea, trebuie sa verificati o serie de cauze care conduc la aparitia acestei probleme. Prima intrebare pe care ar trebui sa ti-o pui este daca adresa IP este valabila si de cine a fost asignata ea. Aceasta adresa a fost asignata manual sau automat de catre un server DHCP?
Daca adresa IP a fost asignata de catre un server DHCP, atunci poti elimina din start o multitudine de posibile probleme. Daca PC-ul a fost ãcapabilÓ sa primeasca o adresa IP, inseamna ca adaptorul de retea functioneaza si conexiunea in retea este buna.
Insa nu uitati ca in cazul adreselor IP atribuite automat acestea sunt valide pe o perioada de timp determinata. Astfel exista posibilitatea ca PC-ul sa fi obtinut cu ceva timp in urma respectiva adresa, insa intre timp, din diverse motive (restartare, intrerupere a conexiunii, restartarea serverului), adresa respectiva a fost atribuita altui computer. Pentru a rezolva aceasta situatie, utilizati cele doua comenzi amintite mai sus: ipconfig/release si ipconfig/renew. Acestea vor inlocui adresa veche cu una noua obtinuta de la server.
In cazul in care adresa IP este atribuita manual, trebuie sa verificati validitatea acesteia. In primul rand, asa cum am descris mai sus, trebuie sa verificati daca din punct de vedere hardware conexiunea este activa:
verificati cablul si driverul.
Dupa toate aceste verificari elementare, deschideti fereastra “Comand Prompt” si executati “ping” catre
propria adresa IP. Daca acesta functioneaza, inseamna ca protocolul TCP/IP este corect configurat. Daca primiti mesajul “Destination Host Unreachable”, aceasta
inseamna ca exista o problema in configurarea protocolului. Pentru a remedia aceasta problema incercati sa reinstalati placa de retea sau, in ultima instanta,
reinstalati Service Pack-ul. Acesta, prin reinstalarea fisierelor de sistem, va remedia problema.
Daca ping-ul catre adresa proprie a functionat urmeaza sa incercati comanda ping catre un alt
computer din retea. De preferat este sa verificati aceasta comanda pentru mai multe IP-uri pentru a fi siguri ca
PC-ul dumneavoastra comunica cu intreaga retea.
Daca nu puteti comunica cu anumite calculatoare aflate in alte segmente fizice de retea, problema nu este in computerul dumneavoastra, ci la unul dintre switch-urile sau hub-urile care sustin acel segment de retea.
Daca ping-ul functioneaza corect si va raspunde orice computer contactat, incercati comanda ping catre numele unui computer, nu catre adresa IP. Daca stiti numai adresa IP si nu cunoasteti numele unui computer, acesta il puteti afla tastand in fereastra “Command Prompt” comanda “ping /a”.
Pentru a verifica conexiunea la Internet, exista alternativa de a executa comanda ping catre un site Web. Din motive de securitate majoritatea site-urilor au blocat “raspunsul” serverelor la comanda ping. Dar exista si site-uri care “raspund”. De exemplu, puteti verifica pe adresa www.yahoo.com.
Daca puteti ping-ui computere din retea si din Internet dupa nume, inseamna ca PC-ul dumneavoastra comunica in mod corect. Daca puteti ping-ui dupa adresa IP si nu dupa “host name”, inseamna ca este o problema cu DNS-ul (Domain Name Services). Tastati din nou in fereastra “Command Prompt” comanda ipconfig /all si verificati daca adresa DNS-ul este asignata. Daca DNS-ul este specificat, verificati ca adresa acestuia sa fie cea corecta. Daca dupa toate aceste verificari tot nu functioneaza comanda ping catre “host name”, verificati conexiunea cu serverul de DNS prin comanda ping catre adresa IP a acestuia.
Daca acesta raspunde la comanda ping, dovedeste ca exista conexiune, iar daca DNS-ul isi face “job”-ul pentru celelalte computere de retea, inseamna ca problema nu este de la el.
Recomandarea este sa verificati fisierul HOSTS din computerul dumneavoastra. Il veti gasi in folderul ETC urmand calea C:\WINDOWS\system32\drivers\etc. Fisierul HOST este o componenta a protocolului TCP/IP, dar nu este utilizat intotdeauna. Actualmente, o multime de ãhijackersÓ si variate forme de spyware altereaza fisierele HOST. Incercati sa vizualizati acest fisier utilizand Notepad-ul.
Exista posibilitatea sa ramaneti surprinsi de ceea ce veti vedea. Daca exista inregistrari care nu au ce cauta acolo, puteti sa le stergeti.

Concluzie
Cele cateva cazuri de posibile probleme descrise in acest articol va pot fi de folos in a fi siguri ca setarea si functionarea protocolului TCP/IP sunt corecte. In realitate, problemele sunt mult mai multe si mai variate. Astfel este bine ca atunci cand doriti sa conectati un computer in retea sa urmati o procedura clara de instalare si configurare si sa va asigurati ca toate echipamentele utilizate (cablu UTP, adaptor de retea, hub, switch) sunt functionale.

TERMENI UZUALI

Cablu Cat5 – cablu de retea format din patru perechi de fire, cel mai utilizat la momentul actual in retelele cablate. Retelele Fast Ethernet (100 Base-TX) folosesc cablu Cat5.

Hub – echipament pasiv prin intermediul caruia se pot interconecta mai multe calculatoare, numarul lor depinzand de numarul porturilor din hub. Mai este cunoscut sub numele de concentrator sau repetor.

Switch – echipament multi-port care filtreaza si retransmite pachetele de date intre diferite echipamente de retea. Spre deosebire de hub, switch-ul este capabil sa ãciteascaÒ adresa de destinatie a pachetelor si sa retransmita pachetele pe portul la care este conectat echipamentul respectiv.

Router – echipament de retea utilizat la interconetarea a doua retele (LAN, WAN), insa, cel mai utilizat este pentru conectarea unei retele locale la Internet. Routerul este utilizat ca gateway, in retelele private formate din doua sau mai multe subretele. Routerele desfac pachetele de date si pe baza unei tabele de routare stabilesc ruta cea mai buna pentru a transmite pahetele si de asemenea utilizeaza protocoale, ca de exemplu ICMP, pentru a comunica cu un alt router pentru configurarea celei mai bune rute intre doua hosturi.

Gateway Address – adresa de Gateway este specifica unei retele sau segment de retea. Functia de Gateway o indeplinesc echipamentele care routeaza pachete de date intre echipamente de retea, aceasta functie fiind indeplinita evident de un router.

WINS (Windows Internet Naming Service) – sistemul informatic care determina adresa IP asociata unui computer. Aceasta functie este numita ãname resolutionÒ.

DNS (Domain Names Server) – sistemul care stocheaza informatiile despre numele computerelor cliente si domeniul din care fac parte. DNS furnizeaza pentru fiecare client o adresa IP si de asemenea “listeaza” serverele de mail pentru fiecare domeniu.

URL (Uniform Resource Locator) – adresa globala utilizata de un domeniu in World Wide Web (www).

VPN (Virtual Private Network) – reteaua care utilizeaza infrastructura Internetului pentru interconectarea computerelor sau punctelor de lucru si care utilizeaza criptarea datelor pentru confidentialitatea lor. De exemplu o companie mare care are birouri in diferite locatii trebuie sa transmita date prin Internet catre locatiile respective. Pentru a securiza datele, trebuie sa creeze un “tunel” securizat. Utilizand VPN, practic compania va avea un Intranet securizat via Internet.