Hardware

Problema mouse

De cateva zile am avut o problema stresanta cu soricelul meu. (Mouse USB optic Logitech) Dupa un timp relativ scurt de la pornirea calculatorului nu mai era functional, ledul de sub el se stingea si era inghetat. Trebuia  il deconectez din portul USB pentru a functiona din nou.  Acest truc nu rezolva problema pentru ca dupa cateva secunde, minute nu functiona din nou. Stiu ca se recomanda sa il inlocuiesti daca apar genul acesta de probleme , dar sunt destul de atasat de el. 🙂

Am cautat pe siteul Logitech un nou set de drivere iar acum este ca nou. Nu garantez ca aceasta metoda va functiona pentru toata lumea dar merita sa incercati.

Update: Problema continua sa existe. Cea mai buna solutie este sa inlocuiti mouse-ul.
Cum functioneaza cursorul unui mouse:

Hard disk… de ce C ?

Sunt sigur ca multi dintre voi v-ati intrebat de ce litera principala a unui hard disk este C.
La toate computerele care folosesc sistemele de operare create de Microsoft (toate versiunile Windows) principala litera a unui hard disk este C. Exista un motiv pentru care litera C: este prima litera disponibila pentru un hard disk. Litelere A si B au fost alocate altor unitati media. De exemplu, A:  este alocat pentru 3.5″ floppy , B:  era alocat pentru vechile unitati 5 1/4″ .(daca va aduceti aminte de ele)

[ad]
Atunci cand instalezi un alt hard disk sau creezi o noua partitie, se aloca o noua litera acestui tip de unitate drive. Daca ai un CD ROM sau un DVD drive, atunci in mod normal litera alocata este D si de acolo mai departe E, F, etc.

Majoritatea oamenilor folosesc si unitati USB flash iar atunci litera care este desemnata acelei unitati este dupa C, pentru ca sunt unitati drive care pot fi scoase (removable).
Hard disk-ul fiind principala unitate drive a unui computer are alocat si prima litera alocata unitatilor drive.

Putere wireless fara baterii si fara cabluri

Cercetatorii Institutului de Tehnologii din Massachusetts (MIT) declara ca in curand vor fi capabili sa incarce bateria unui calculator sau a unui telefon mobil din camera alaturata, lucru ce se spera ca va duce in viitor la eliminarea cablurilor.l745.jpg

Oamenii de stiinta din cadrul MIT si tehnologia lor de transfer energetic ar putea elimina in curand firele ce ne inconjoara masinariile sau ne-ar putea mentine incarcate bateriile gadgeturilor portabile.

“Aceasta inventie ne-ar putea elibera de cablurile de alimentare, inlocuindu-ne ideal bateriile cu o extensie buna, cel putin in contextual unei case sau unui birou,” a eclarat Aristeidis Karalis, un membru student al echipei MIT ce lucreaza de mai bine de patru ani la aceasta problema.

Echipa din cadrul MIT, un laborator de top din Statele Unite, au demonstrate cum poate imputernicii tehnologia ‘WiTricity’ un bec de 60 de watti de la o sursa de current ce se afla la 2 metri distanta. Destula energie pentru a mentine un laptop, adeclarat Marin Soljacic, professor de fizica in cadrul MIT in Cambridge, Massachusetts, care a denumit experimental drept “un reper istoric.”

“Tehnologia este foarte aproape de puncul in care ar putea fi utilizata pentru o aplicatie practica,” a adaugat acesta.

Tehnologia este simpla si bazata pe rezonanta, tehnica ce cauzeaza vibratii unui obiect, atunci cand ii este aplicata o energie avand o anumita intensitate , a explicat Soljacic.

Doua obiecte rezonante pe aceeasi frecventa de rezonanta pot schimba in mod efficient energia, interactionand slab cu obiectele care nu se afla pe aceeasi lungime de unda. Pentru experimental cu becul, echipa MIT a utilizat ca rezonatori electromagnetici 2 sarme de cupru. Una dintre ele a fost atasata unei surse de current. Cealalta a fost atasata pe post de receptor.

Transmitatorul a emis vibratii electrice de o anumita frecventa ce s-au unduit de-a lungul unui camp electromagnetic pana la receptor.

Cercetatorii planuiesc acum imbunatatirea tehnologiei WiTricity, probabil utilizand materiale diferite, desi nu cred ca pot mari prea mult distanta dintre sursa de current si dispozitivele ce trebuie incarcate.

Oricum, oamenii de stiinta sunt increzatori ca sistemul ar putea fi imbunatatit pana la punctual in care consumatorii se vor putea dispensa de cablurile de alimentare de la laptop-uri, PDA-uri, Blackberries sau telefoanele mobile, atata timp cat acestea sunt utilizate in aceeasi camera ca si sursa de curent.

Sursa: Pcworld 

RAM Upgrade

RAM-ul (random access memory) este o modalitate de stocare a datelor in calculator. Compusa din circuite integrate ce permit stocarea datelor pentru a fi accesate in orice ordine si fara a se produce o miscare fizica in cadrul mediului de stocare sau a se utiliza un cap de citire a datelor. Orice informatie poate fi returnata rapid, constant, oricare ar fi locatia fizica a acesteia si oricare ar fi legatura cu informatia accesata anterior.

Memoriile RAM contrasteaza cu benzile, discurile magnetice sau optice ce se bazeaza pe miscarea fizica a mediului de inregistrare sau pe un cap de citire. In cadrul acestora din urma, miscarea necesita mai mult timp decat transferul datelor iar timpii de acces variaza in functie de locatiile fizice ale informatiilor.

RAM-ul (Random Access Memory) poate fi de mai multe tipuri. DRAM (Dynamic RAM) , cel mai intalnit tip de memorie RAM pentru calculatoarele personale si statiile de lucru.

Memoria este reteaua de puncte incarcate electric in care un calculator stocheaza date usor de accesat, in format binar. Accesul aleator permite procesorul calculatorului sa acceseze orice parte a memoriei ori a spatiului de stocare a datelor, decat sa o parcurga secvential dintr-un anumit punct de pornire.

DRAM este dinamica in acest aspect, spre deosebire de RAM-ul static (SRAM), necesitand reimprospatarea celulelor de stocare sau alocarea unui impuls energetic la cateva milisecunde. RAM-ul static nu necesita reimprospatare deoarece opereaza pe principiul curentului mobil care este permutat intr-una din cele doua directii, spre deosebire de o celula de stocare ce tine in loc energia.

RAM-ul static este folosit in general pentru memoria cache, ce poate fi accesata mai usor decat DRAM-ul. Acesta din urma stocheaza fiecare bit intr-o celula formata dintr-un capacitor si un tranzistor. RDRAM (Rambus RAM) este de obicei instalat in pereche. Acestea pot fi configurate in module RIMM sigle, double sau quad-channel. Dual Channel RDRAM (Dual channel PC800 RDRAM), se regaseste in chipset-ul Intel 850 Pentium 4, ofera o lungime de banda mai mare chiar si decat PC2700 DDR-SDRAM.

SDRAM (Synchronous DRAM) este un nume generic pentru diferite feluri de memorii cu acces aleator (DRAM) ce sunt sincronizate cu viteza de ceas a microprocesorului pentru care au fost proiectate, sporind astfel numarul de instructiuni pe care le efectueaza un procesor intr-un interval de timp dat.

DDR SDRAM (Double Data Rate SDRAM) este SDRAM ce teoretic poate imbunatati viteza de ceas a memoriei cu pana la 200 Mhz.

Adaugarea memorie RAM este deseori cea mai eficienta imbunatatire pe care o puteti aduce calculatorului dumneavoastra. Calculatoarele care aveau suficienta memorie RAM la momentul achizitionarii, adesea au probleme odata cu cererile tot mai mai mari de resure din partea noilor aplicatii.

Noile sisteme de operare cer de asemenea, tot mai multe resurse de calcul. Atunci cand un sistem de calcul ramane cu prea putina memorie RAM, este fortat sa intarzie procesarea cantitatilor suplimentare de informatii, afectand astfel performantele.

Va puteti detecta parametri de functionare ai memoriei RAM deschizand Windows Task Manager. Apasati CTRL+ALT+Del si bifati fereastra Performance. Daca cifra din dreptul optiunii Available din sectiunea “Physical Memory” are o valoare apropiata de zero iar calculatorul pare incet, atunci aveti nevoie de resurse suplimentare RAM.
Utilizatorul obisnuit de XP ar trebui sa fie multumit cu 1GB de memorie RAM. Insa cei ce ruleaza simultan mai multe aplicatii serioase, sau oricine lucreaza adesea cu materiale video digitale sau alte fisiere grafice mari, vor dori cu siguranta cel putin 2GB. Daca planuiti sa va instalati Windows Vista va puteti descurca ramanand cu 1GB, insa pentru o experienta mai confortabila se recomanda 2 GB de RAM.

Exista mai multe tipuri de memorii RAM, incluzand DDR, DDR2 si DDR3. Noile tehnologii ofera performante mai bune, insa majoritatea placilor de baza accepta un singur tip de memorii. Verificati manualul PC-ului pentru a afla tipul de module RAM de care aveti nevoie precum si modul de instalare al acestora. Marii distribuitori precum Kingstone ofera unelte online pentru identificarea memoriilor RAM potrivite pentru majoritatea calculatoarelor si placilor de baza.

Majoritatea calculatoarelor care sunt imbunatatite astazi utilizeaza memorie dual-channel, ce trebuie instalata in pereche pentru cele mai reusite performante. Astfel, adaugarea a doua module de 512 MB in loc de unul singur de 1 GB ar putea fi o alegere mai potrivita. Nu incercati sa economisiti cativa bani atunci cand cumparati RAM, optati pentru un producator de renume. Este foarte important sa alegeti un produs calitativ care sa ofere performante si stabilitate in timp.

Nu aveti nevoie de un specialist pentru a adauga memorie PC-ului, ci doar de o surubelnita pentru carcasa unitatii centrale. Unele placi de baza necesita ca modulele de memorie sa fie introduse in anumite lacasuri sau perechi de socket-uri RAM. Consultati intotdeauna documentatia PC-ului inainte de inceperea upgrade-ului.
Opriti calculatorul si scoate-ti-l din priza. Deschideti carcasa unitatii centrale si pozitionati-va confortabil pentru a ajunge in zona memoriei RAM.

Protejati circuitele delicate ale PC-ului de electricitatea statica folosind o manusa chirurgicala sau atingand mai intai carcasa calculatorului sau orice alt obiect metalic si abia apoi interiorul acestuia sau orice componenta de aici.
Verificati documentatia calculatorului pentru a identifica lacasurile potrivite pentru modulele de memorie. Inlaturati orice impedimente, precum cablurile de alimentare sau paravanele de plastic utilizate pentru canalizarea curentilor de aer ce se regasesc pe placa de baza.

Daca aveti nevoie sa inlaturati un modul deja existent, apasati usor in jos pe cele doua clame din capatul acestuia. Modulul va iesi astfel singur din lacas si va fi usor de inlaturat.

Luati noile module RAM si plasati-le deasupra lacaselor. Intotdeauna tineti un modul RAM strangandu-l de margini; evitati sa atingeti cipurile sau circuitele de pe suprafata acestuia.

Pentru instalarea unui modul, eliberati usor clamele de la fiecare capat al socket-ului RAM, apasand usor in jos pe ele. Potriviti bariera din lacasul de memorie cu crestatura din modulul de memorie. Atingand capatul de sus al modulului, impingeti-l apoi usor in suport. Clamele din capete ar trebui sa se ridice pe parcursul acestui proces si sa se inchida. Apasati-le usor pentru a va asigura si indeplinirea acestui pas.

Reasamblati calculatorul, deschide-ti-l si priviti ecranul din timpul confirmarii de boot-up pentru a observa recunoasterea noului RAM de catre sistem. Daca acest lucru nu se petrece, incercati sa restartati calculatorul si sa intrati in aplicatia de setup CMOS apasand F1 sau Del.

Daca noua memorie nu este recunoscuta, iesiti din programul de setup, inchideti sistemul, redeschideti carcasa si reasezati modulele de memorie.

Sursa: Pcworld

Pasi simpli penru o performanta grafica mai buna

Placa ta video este controlata de driverul de Windows, asa ca fa rost de ultimul driver lansat pentru placa ta.
Pentru a vedea ce versiune ai, da clic-dreapta pe desktop si alege Properties pentru a deschide fereastra Display Properties, apoi clic pe Settings, Advanced, Adapter (in Windows XP, apoi Properties, Driver).
Viziteaza site-ul de Web al producatorului placii pentru a descarca versiunea cea mai recenta a driverului, dar nu instala driverele beta. Acestea sunt versiuni in curs de elaborare si ti-ar putea crea mai degraba neplaceri decat imbunatatiri.
Iata cateva setari care ar trebui sa fie disponibile pentru toate driverele de placi video.

Rezolutia

Este numarul de puncte – sau pixeli (prescurtarea pentru “picture elements”) – afisate pe ecranul tau. Cu cat este mai mare rezolutia, cu atat sunt mai multe puncte pe centimetru patrat si cu atat este mai fidela imaginea afisata (daca monitorul tau suporta rezolutii mari).
Pe de alta parte, rezolutiile mari cresc si cerintele de procesare pentru placa ta video si pentru PC.
Placile video din majoritatea computerelor suporta rezolutii de cel putin 1024 pe 768 – sau chiar 1600 pe 1200. Totusi, unele sisteme mai vechi sau mai ieftine suporta doar 800×600.
Pentru a ajusta rezolutia ecranului, deschide Display Properties si da clic pe Settings. Muta bara de “Screen areaÒ” sau “Screen resolution” bar la o rezolutie mai mare (More) sau mai mica (Less). Desi rezolutiile mari imbunatatesc calitatea imaginii, micsoreaza icon-urile, textul si alte elemente de pe ecran.
“Experimenteaza” mai multe variante pentru a vedea care este cea mai potrivita pentru tine. Pentru majoritatea utilizatorilor, 1024×768 este rezolutia optima in cazul unui monitor CRT de 17 inci.

Adancimea culorii (Color Depth)

Aceasta setare reprezinta numarul de culori pe care il suporta placa ta video. Cu cat sunt mai multe culori disponibile, cu atat este mai realista imaginea, dar, pe de alta parte, cu cat ai mai multe culori pe ecran, cu atat cresc cerintele de sistem.
Setarile de adancime a culorii pentru placa ta video sunt listate in Display Properties sub tab-ul Settings in meniul drop-down Colors (“Color quality” in Windows XP). Fiecare este numit dupa numarul de biti aisgnati fiecarui pixel: True Color (denumit si culoare pe 24 biti) pune la dispozitie 16.777.216 de culori, in timp ce High Color (16 biti) suporta 65.536 de culori.
La mai putin de 16 biti, imaginile tale ar putea suferi. Majoritatea driverelor, nu mai ofera setari pentru 8 biti (256 culori) sau 15 biti (32.536 culori).
PC-urile de acum ofera suport pentru culoare 32 biti, care asigura acelasi numar de culori ca si True Color. Cei 8 biti in plus controleaza opacitatea imaginii. Lucru foarte util in cazul jocurilor 3D, dar destul de inutil pentru aplicatiile simple.

Viteza de refresh
Exprimata in herti sau cicluri pe secunda, spune cat de des luminoforii care creeaza imaginea de pe un ecran CRT sunt reincarcati cu energie – adica de cate ori pe secunda este “redesenata” imaginea de pe ecran.
O rata de refresh prea mica poate cauza o “palpaire” enervanta a ecranului. Chiar daca aceasta palpaire nu este sesizabila, refresh-urile scazute pot cauza dureri de ochi si de cap.
Intelept ar fi ca viteza de refresh sa nu fie mai mica de 72 Hz. Iar unii experti sustin ca minim ar trebui sa fie 80 Hz. Incearca diferite rate de refresh pana cand o gasesti pe cea potrivita. Totusi, o rata de refresh prea mare, poate scadea din opacitatea imaginii. Totusi, cei mai multi dintre noi putem distinge la rate mai mari de 85 Hz.
Pentru a ajusta viteza de refresh in Windows XP, deschide Display Properties si da clic pe Settings, Advanced, Adapter, List All Modes. Alege o combinatie intre viteza de refresh, rezolutia ecranului si adancimea culorii din lista de valori suportate.
Pentru a schimba viteza de refresh in alte versiuni de Windows, deschide Display Properties si apoi fa clic pe Settings, Advanced, Adapter. Selecteaza o optiune din meniul drop-down “Refresh rate”.
Daca, totusi, nu ai nici o optiune, acolo inseamna ca placa ta video si monitorul tau nu suporta rate de refresh multiple.
Chiar si in acest caz, ai putea sa maresti rata de refresh a ecranului micsorand rezolutia sau adancimea culorii.
Toate cele trei caracteristici contribuie la capacitatea de procesare grafica, asa ca, daca sistemul grafic ruleaza la maxim, incearca sa maresti una dintre setari si sa o micsorezi pe cealalta.
De exemplu, reducerea adancimii de culoare de la 32 biti la 16 biti – care nu este mare lucru daca nu te omori dupa fotografii – ti-ar putea elibera destula putere de procesare incat sa poti mari rata de refresh de la 60 Hz la 70 Hz.
Sau ai putea sa maresti rezolutia de la 800 pe 600 la 1024 pe 768. Nu este o garantie, dar trucurile s-ar putea sa functioneze.
Windows seteaza automat rata de refresh a ecranului la 60 Hz cand nu-ti poate detecta monitorul. Pentru a confirma ca Windows XP iti recunoaste corect monitorul, deschide Display Properties si da clic pe Settings, Advanced, Monitor.
Daca monitorul tau nu este listat sub “Monitor type”, descarca si instaleaza driverul de pe site-ul de Web al producatorului.
In alte versiuni de Windows, verifica daca optiunea Plug-and-Play este activa. Asigura-te ca monitorul tau este listat sub “=Display”in tab-ul Settings din Display Properties si da clic pe Advanced, Monitor.
Verifica daca optiunea Automatically detect Plug & Play monitors este bifata. Daca nu este, selecteaz-o si apoi reseteaza viteza de refresh la un nivel mai mare decat cel default de 60 Hz.

DirectX

Aceasta componenta Windows controleaza functiile multimedia. Pentru a verifica versiunea curenta de DirectX, clic pe Start, Run, scrie dxdiag, si clic pe OK. Alege tab-ul System si uita-te sub System Information in partea de jos a ecranului. DirectX 9 este cea mai noua versiune; daca nu o ai, descarc-o de pe site-ul Microsoft:

http://www.microsoft.com/windows/directx/default.aspx. 5

Sursa: Pcworld